Importanta screening-ului periodic

Screening-ul se refera la efectuarea unor teste in vederea diagnosticarii unor boli in stadii in care se pot vindeca. De asemenea, detectarea precoce si schimbarea stilului de viata pot reduce riscul avansarii bolii respective. In acest articol veti descoperi care sunt analizele uzuale ce definesc un screening obisnuit, precum si teste specifice menite sa depisteze anumite patologii.

Screeningul obisnuit
Testele de screening sunt individualizate, fiind recomandate de catre medic, dupa o discutie cu pacientul. Acesta va recomanda analize si teste in functie de anumiti factori, precum: varsta pacientului, sexul, antecedentele sale patologice si istoricul familial, precum si stilul de viata.
Astfel, un screening obisnuit ar trebui sa cuprinda:
Hemoleucograma – pentru depistarea anemiei, a unor posibile infectii si boli hematologice;
Transaminazele (TGP, TGO ) – pentru depistarea afectiunilor hepatice;
Creatinina serica – pentru evaluarea functiei renale;
Examen sumar de urina si sediment – pentru depistarea unor afectiuni ale aparatului urinar;
Determinarea profilului lipidic (colesterol total, HDL, LDL, trigliceride) – la fiecare 4-6 ani, dupa varsta de 20 de ani si mai des in functie de istoricul familial sau personal;
Determinarea glicemiei in vederea depistarii diabetului zaharat – la fiecare 3 ani, dupa varsta de 45 de ani sau mai des in functie de istoricul medical, personal si familial;
Masurarea tensiunii arteriale – in vederea depistarii hipertensiunii arteriale;
Calcularea indicelui de masa corporala – pentru depistarea obezitatii.

Tipuri de screening
In functie de sexul pacientului, se pot face diverse teste de screening pentru depistarea unor patologii specifice sexului masculin sau feminin.
Teste de screening pentru femei
Pentru sexul feminin, se recomanda screening-ul sanilor incepand cu varsta de 40 de ani. Exceptie fac pacientele cu rude de grad 1 sau 2 care au suferit de cancer mamar, la care se recomanda efectuarea screening-ului mai devreme.
De asemenea, pentru preventia cancerului de col uterin se efectueaza testul Babes- Papanicolau. Se recomanda efectuarea testului PAP la fiecare 3 ani, incepand cu varsta de 21 de ani sau la 3 ani de la inceperea vietii sexuale.
Pentru femeile cu varsta peste 65 de ani se recomanda osteodensitometria DEXA, in vederea depistarii osteoporozei.
Teste de screening pentru barbati
In ceea ce priveste sexul masculin, se recomanda determinarea PSA-ului (antigenul specific prostatic) dupa varsta de 50 de ani.
Teste de screening pentru ambele sexe
Pentru ambele sexe, incepand cu varsta de 45 de ani, se recomanda screening-ul pentru cancerul colorectal, prin efectuarea colonoscopiei, o data la fiecare 10 ani. Celor cu risc crescut, se recomanda mai des, la cel putin 5 ani.
In functie de stilul de viata al pacientului sau istoricul personal si familial, medicul mai poate recomanda alte analize in vederea screeningului periodic. Examenele medicale regulate sunt foarte importante. Acestea sunt menite sa depisteze anumite probleme de sanatate si sa impiedice evolutia acestora.

Mai multe informatii si sfaturi pentru sanatate oferite de dr. Arcomita Doina puteti afla aici.

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Crampele musculare

Cati dintre noi am avut neplacuta surpriza de a fi treziti in toiul noptii de o durere taioasa in gamba sau talpa piciorului? Crampele musculare (carceii), aceste contractii involuntare si subite a unuia sau mai multi muschi, pot aparea la orice varsta, dispar în cateva secunde si sunt dureroase. Ele provoaca un disconfort puternic, iar zona afectata nu poate fi folosita corespunzator.

Pentru a le putea combate in cel mai eficient mod posibil trebuie sa intelegem cauza acestor spasme, cum le putem ameliora si cand este cazul sa consultam medicul.

Sunt multe cauze care pot duce la aparitia crampelor musculare. Pot aparea ca rezultat al deshidratarii sau a tratamentului cu unele medicamente antihipertensive. Efortul intens joaca si el un rol important in aparitia crampelor deoarece foloseste tot depozitul de glicogen din muschi. O pozitie nefireasca a picioarelor, precum si expunerea la temperaturi scazute (in special apa rece) pot produce aceste crampe. Consumul crescut de alcool si cafea este de asemenea o cauza comuna a aparitiei spasmelor musculare.

Crampele musculare pot avea si cauze medicale, precum:

  • Circulatia sangvina deficitara;
  • Compresia nervilor;
  • Deficit de minerale in organism (potasiu, calciu, magneziu, etc.).

Cei mai predispusi la aparitia crampelor musculare sunt varstnicii, deoarece acestia pierd masa musculara. Aceste spasme sunt comune in sarcina, precum si la persoanele care sufera de diabet zaharat sau de vreo afectiune a glandei tiroide.

Pentru a preveni crampele este important sa consumati o cantitate suficienta de lichide zilnic si sa faceti intinderi musculare dupa efort, respectiv seara inainte de culcare (in special daca spasmele apar pe parcursul noptii). De asemenea, este recomandata limitarea consumului de cafea si alcool si introducerea alimentelor bogate in minerale in regimul zilnic.

Alimentatia joaca un rol important in prevenirea crampelor musculare. Astfel ca, pentru a functiona corect, muschii nostri au nevoie de urmatoarele elemente nutritive:

  • Carbohidrati: cantitatea trebuie adaptata in functie de nivelul de efort fizic la care ne supunem zilnic – cereale, cartofi, fructe uscate, etc.
  • Vitamine din grupul B: ajuta la metabolizarea lipidelor, proteinelor si glucidelor – lapte de vaca, oua, iaurt, etc.
  • Minerale: fier (pentru oxigenarea muschilor), sodiu si potasiu (pentru transmiterea impulsurilor nervoase de la creier la muschi), calciu (declanseaza contractia musculara), magneziu (pentru contractia si relaxarea musculara) – spanac, ciuperci, banane, ananas, smochine, seminte de susan, seminte de dovleac, etc.
  • Apa – influenteaza functia musculara.

Pentru a ameliora senzatia de durere, puteti incerca urmatoarele:

  • Intindeti si masati muschiul afectat;
  • Faceti un dus sau baie calduta pentru a relaxa musculatura;
  • Consumati lichide, de preferat apa;
  • Ridicati varful piciorului si mentineti-l flexat pana dispare durerea.

Este important de mentionat faptul ca aceste crampe musculare dispar de cele mai multe ori de la sine. Insa, trebuie sa consultati un medic daca:

  • Va cauzeaza un disconfort puternic;
  • Sunt asociate cu roseata, umflaturi sau modificarea texturii pielii de la nivelul picioarelor;
  • Sunt asociate cu slabiciune la nivelul muschilor;
  • Apar frecvent.

*Surse: https://www.mayoclinic.org/…/m…/symptoms-causes/syc-20350820 si https://www.healthlinkbc.ca/health-topics/za1086

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Ficatul gras

Ce este ficatul gras?

Ficatul gras, in termeni medicali denumit steatoza hepatica , este o afectiune care apare in urma depunerilor de grasime la nivelul ficatului. In mod normal, aici exista grasime, insa atunci cand se acumuleaza prea multa devine o problema medicala.

Ficatul gras a devenit una dintre cele mai comune afectiuni ale prezentului. Aceasta  afectiune poate aparea la ambele sexe si se poate intalni la orice varsta, dar este mai frecventa la adulti.

Exista doua tipuri de steatoza hepatica: steatoza hepatica alcoolica si steatoza hepatica non-alcoolica.

Cand apare?

Steatoza hepatica apare atunci cand ficatul nu metabolizeaza eficient zaharurile si grasimile in exces din sange, ceea ce duce la acumularea lor in tesutul hepatic, cu afectarea structurii sale. Bombardat zilnic cu alcool si alimente nesanatoase, bogate in grasimi, ficatul se vede nevoit sa cedeze si in loc sa respinga grasimea, o acumuleaza.

Care sunt cele mai frecvente cauze?

  • Nivele crescute de grasimi (colesterol si trigliceride) in sange;
  • Obezitatea, mai ales cea abdominala asociata cu sedentarismul (circumferinta abdominala ≥ 80 cm la femei si 94 cm la barbati);
  • Diabetul zaharat de tip 2;
  • Consumul crescut de alcool (mai mult de 20 g/zi la femei si 30 g/zi la barbati);
  • Unele virusuri hepatice;
  • Alimentatia de tip fast-food, consumul crescut de dulciuri, bauturi carbogazoase;
  • Unele medicamente;
  • Hipotiroidismul;
  • Slabiri bruste urmate de ingrasari bruste.

Poate sa apara nu numai la persoanele supraponderale, ci si la cele cu greutate normala, atunci cand se consuma excesiv grasimi, bauturi carbogazoase si dulciuri.

Exista simptome? 

Din pacate, nu prea exista simptome, sau daca exista ele sunt complet necaracteristice: oboseala, rezistenta scazuta la efort, jena in dreptul ficatului.

Cum se pune diagnosticul? 

Adesea boala este diagnosticata intamplator, in urma depistarii unor teste medicale anormale la controale de rutina: transaminaze crescute, aspect ecografic sugestiv. La examenul clinic al acestor pacienti medicul poate observa adesea o crestere in dimensiuni a ficatului. In unele cazuri medicul poate recomanda si alte investigatii suplimentare.

Ce variante de tratament exista? 

Nu exista un tratament specific pentru ficatul gras, acesta depinde de cauzele exacte ale bolii atunci cand acestea pot fi identificate. Terapia se bazeaza in primul rand pe respectarea unui regim igieno-dietetic, ce consta in reducerea sau mentinerea greutatii corporale la valori aproape de normal, mentinerea trigliceridelor, colesterolului si glicemiei in limite normale, evitarea consumului de alcool, renuntarea la alimentele bogate in grasimi nesanatoase, la dulciuri rafinate, exercitii fizice regulate, respectarea orelor de odihna si somn, evitarea stresului. Exista, fara discutie si medicamente, dar efectul lor este minor in conditia in care nu se respecta regimul de viata corespunzator.

Steatoza hepatica se vindeca?

Steatoza hepatica este o afectiune care se vindeca, cu atat mai mult cu cat celulele hepatice au marea calitate de a se regenera. In cazul in care nu se intervine la timp, aceasta poate degenera in steatohepatita, ciroza hepatica sau cancer hepatic. In fazele mai avansate apar greata, lipsa poftei de mancare, picioare umflate, slabire brusca si nejustificata.

O persoana cu ficat gras trebuie sa faca periodic analize, investigatii? 

Este o afectiune ce necesita monitorizare periodica atenta pentru ca, desi afectarea hepatica poate fi complet asimptomatica si majoritatea pacientilor au un prognostic bun, steatoza hepatica poate evolua in timp spre steatohepatita, ciroza sau chiar cancer hepatic.

Daca ati fost diagnosticati cu aceasta afectiune este cazul sa acordati mai multa atentie alimentatiei si sa va schimbati stilul de viata!

Dr. Doina Arcomita

Dr. Doina Arcomita, Consultatie medicina interna sibiu, doctor bun medicina interna, medic ecografie abdomen, ficat, pancreas, servicii medicina interna, Policlinica Astra Sibiu

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Cauze frecvente de transaminaze crescute

In practica medicala de zi cu zi suntem pusi, deseori, in fata unui pacient cu citoliza. Acest lucru se datoreaza faptului ca transaminazele sunt analize de laborator care se efectueaza uzual.

Ce sunt transaminazele?

Transaminazele sunt enzime care au originea in special in ficat, dar si in alte tesuturi cum sunt – muschii scheletului, ai inimii, creier si rinichi. Acestea sunt TGO (AST) si TGP (ALT). Valorile normale trebuie sa se mentina sub 40 UI/l, cu mentiunea ca pot exista valori diferite, in functie de laboratorul la care se lucreaza analizele. Pot fi crescute intr-o serie de afectiuni hepatice si extrahepatice.

Este necesar sa se faca investigatii in situatia in care cresterea transaminazelor este persistenta, daca valoarea cresterii este mai mare de doua ori normalul sau daca se insoteste de simptome sau alte analize modificate.

O  crestere usoara a transaminazelor, nu reprezinta neaparat o boala de ficat; pentru siguranta, se recomanda un regim fara alcool, toxice, medicamente, efort, si repetarea analizei peste 2 – 4 saptamani. Daca si in aceasta situatie transaminazele raman crescute, trebuie cautata cauza acestei cresteri prin explorari suplimentare.

Cresterea cronica a transaminazelor se defineste atunci cand valorile acestora depasesc de doua ori valoarea normala, la cel putin doua determinari, pe o perioada de minim 6 luni. Transaminazele pot fi crescute si trecator, chiar din cauza unui efort fizic intens sau prelungit.

Posibile cauze de crestere a valorii transaminazelor

TGP-ul este specifica ficatului, deci cresterea ei se asociaza de obicei cu boli de ficat. Valoarea acesteia poate sa fie crescuta deseori in asociere cu TGO in cazul afectarii ficatului. Cele mai frecvente cauze de afectare hepatica sunt

  • Hepatitele acute virale, alcoolice sau toxice – valorile transaminazelor cresc de peste 10 ori fata de normal;
  • Hepatitele cronice virale sau autoimune – valorile transaminazelor cresc de obicei intre 2 – 5 ori peste normal;
  • Boala hepatica de cauza alcoolica;
  • Steatoza si steatohepatita nonalcoolica (incarcarea ficatului cu grasime care nu este de cauza alcoolica – in obezitate, diabet zaharat, dislipidemie);
  • Ciroza hepatica de orice cauza (virala, alcoolica, autoimuna, medicamentoasa, etc);
  • Cancerul hepatic;
  • Unele medicamente (multe) pot duce la cresterea transaminazelor: paracetamol, statine, antidepresive, amiodarona, etc.

Transaminaze crescute de cauza extrahepatica sunt:

  • Hemoliza (distrugerea globulelor rosii);
  • Boli ale musculaturii scheletice;
  • Polimiozita;
  • Traumatisme musculare;
  • Efortul prelungit regulat;
  • Afectiuni tiroidiene (hipo, hipertiroidie);
  • Enteropatia glutenica (boala celiaca);
  • Alimentatia parenterala (hranirea prin perfuzii);
  • Cresterea transaminazelor la omul sanatos.

Nivelul crescut al transaminazelor nu se coreleaza cu prognosticul bolii. De exemplu, in hepatita A transaminazele pot fi foarte crescute, dar aceasta boala are de obicei o evolutie buna. Pacientii cu hepatita C au nivele moderat crescute ale transaminazelor dar boala duce deseori la hepatita cronica si la ciroza hepatica.

Interpretarea citolizei trebuie facuta de catre un medic in contextul tuturor analizelor si manifestarilor clinice.

Pentru ca transaminazele sa revina la normal trebuie tratata cauza.

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !