Ficatul gras

Ce este ficatul gras?

Ficatul gras, in termeni medicali denumit steatoza hepatica , este o afectiune care apare in urma depunerilor de grasime la nivelul ficatului. In mod normal, aici exista grasime, insa atunci cand se acumuleaza prea multa devine o problema medicala.

Ficatul gras a devenit una dintre cele mai comune afectiuni ale prezentului. Aceasta  afectiune poate aparea la ambele sexe si se poate intalni la orice varsta, dar este mai frecventa la adulti.

Exista doua tipuri de steatoza hepatica: steatoza hepatica alcoolica si steatoza hepatica non-alcoolica.

Cand apare?

Steatoza hepatica apare atunci cand ficatul nu metabolizeaza eficient zaharurile si grasimile in exces din sange, ceea ce duce la acumularea lor in tesutul hepatic, cu afectarea structurii sale. Bombardat zilnic cu alcool si alimente nesanatoase, bogate in grasimi, ficatul se vede nevoit sa cedeze si in loc sa respinga grasimea, o acumuleaza.

Care sunt cele mai frecvente cauze?

  • Nivele crescute de grasimi (colesterol si trigliceride) in sange;
  • Obezitatea, mai ales cea abdominala asociata cu sedentarismul (circumferinta abdominala ≥ 80 cm la femei si 94 cm la barbati);
  • Diabetul zaharat de tip 2;
  • Consumul crescut de alcool (mai mult de 20 g/zi la femei si 30 g/zi la barbati);
  • Unele virusuri hepatice;
  • Alimentatia de tip fast-food, consumul crescut de dulciuri, bauturi carbogazoase;
  • Unele medicamente;
  • Hipotiroidismul;
  • Slabiri bruste urmate de ingrasari bruste.

Poate sa apara nu numai la persoanele supraponderale, ci si la cele cu greutate normala, atunci cand se consuma excesiv grasimi, bauturi carbogazoase si dulciuri.

Exista simptome? 

Din pacate, nu prea exista simptome, sau daca exista ele sunt complet necaracteristice: oboseala, rezistenta scazuta la efort, jena in dreptul ficatului.

Cum se pune diagnosticul? 

Adesea boala este diagnosticata intamplator, in urma depistarii unor teste medicale anormale la controale de rutina: transaminaze crescute, aspect ecografic sugestiv. La examenul clinic al acestor pacienti medicul poate observa adesea o crestere in dimensiuni a ficatului. In unele cazuri medicul poate recomanda si alte investigatii suplimentare.

Ce variante de tratament exista? 

Nu exista un tratament specific pentru ficatul gras, acesta depinde de cauzele exacte ale bolii atunci cand acestea pot fi identificate. Terapia se bazeaza in primul rand pe respectarea unui regim igieno-dietetic, ce consta in reducerea sau mentinerea greutatii corporale la valori aproape de normal, mentinerea trigliceridelor, colesterolului si glicemiei in limite normale, evitarea consumului de alcool, renuntarea la alimentele bogate in grasimi nesanatoase, la dulciuri rafinate, exercitii fizice regulate, respectarea orelor de odihna si somn, evitarea stresului. Exista, fara discutie si medicamente, dar efectul lor este minor in conditia in care nu se respecta regimul de viata corespunzator.

Steatoza hepatica se vindeca?

Steatoza hepatica este o afectiune care se vindeca, cu atat mai mult cu cat celulele hepatice au marea calitate de a se regenera. In cazul in care nu se intervine la timp, aceasta poate degenera in steatohepatita, ciroza hepatica sau cancer hepatic. In fazele mai avansate apar greata, lipsa poftei de mancare, picioare umflate, slabire brusca si nejustificata.

O persoana cu ficat gras trebuie sa faca periodic analize, investigatii? 

Este o afectiune ce necesita monitorizare periodica atenta pentru ca, desi afectarea hepatica poate fi complet asimptomatica si majoritatea pacientilor au un prognostic bun, steatoza hepatica poate evolua in timp spre steatohepatita, ciroza sau chiar cancer hepatic.

Daca ati fost diagnosticati cu aceasta afectiune este cazul sa acordati mai multa atentie alimentatiei si sa va schimbati stilul de viata!

Dr. Doina Arcomita

Dr. Doina Arcomita, Consultatie medicina interna sibiu, doctor bun medicina interna, medic ecografie abdomen, ficat, pancreas, servicii medicina interna, Policlinica Astra Sibiu

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel:  0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Dermatita atopica

Dermatita atopica este o afectiune cutanata cronica, pruriginoasa, foarte comuna la copii dar care poate sa apara la orice varsta.

Dermatita atopica apare de obicei la persoanele care au un „status atopic”.  Acest status atopic este de fapt o predispozitie de a dezvolta cel putin una din urmatoarele afectiuni alergice: dermatita atopica, astm bronsic, rinita alergica. Cel mai des aceste afectiuni sunt familiale.

Factorii care pot cauza dermatita atopica, sunt:

  • factori alimentari – lapte de vaca, oua, alune, arahide, soia, grau, peste, fructe de mare
  • aeroalergeni – acarienii din praful de casa, mucegaiurile, parul de animale
  • agenti infectiosi – Staphylococcus aureusPytirosporum ovale
  • factori de contact – agentii de curatare ce contin alcool, substante care usuca pielea (astringente), parfumuri, detergenti si sapunuri dure
  • imbracaminte stramta si abraziva din lana sau materiale sintetice
  • factori fizici – temperaturi extreme

Dermatita atopica – manifestari clinice

Dermatita atopica are drept simptom primar si dominant pruritul (mancarimea) ce determina frecvent grataj (scarpinat). Din cauza mancarimii copiii se vor agita, vor plange mult si vor avea probleme cu somnul. Multi dintre ei pot avea mai mult timp colici, pot varsa sau pot avea scaune diareice, cu mucus si sange, ca urmare aparute pe fondul unor alergii alimentare. In general, acele zone in care pielea este intens scarpinata se suprainfecteaza si se acopera cu cruste galbui.

Trasatura clinica distinctiva a dermatitei atopice o reprezinta tegumentele uscate.

Manifestarile clinice in dermatita atopica sunt variabile, iar aspectul leziunilor ca si distributia lor sunt dependente de varsta. Astfel, se descriu 3 faze ale dermatitei atopice:

  1.  infantila (intre 2 luni si 2 ani de viata) in care leziunile au un caracter acut fiind situate mai ales la nivelul capului (scalp, obraji), gatului, trunchiului si fetei de extensie a extremitatilor
  2.  a copilariei (intre 4 si 10 ani de viata), in care leziunile sunt situate mai ales in zonele flexoare (pliurile gatului, cotului, genunchiului, incheietura mainii). Sunt frecvente papulele uscate, excoriatiile, lichenificarile, eritemul si edemul in jurul ochilor
  3.  adolescentului si adultului – in care leziunile sunt in principal placi uscate, lichenificate, hiperpigmentate situate in ariile de flexie si in jurul ochilor.

Diagnosticul dermatitei atopice se face pe baza examenului clinic asociat cu explorarile paraclinice si cu testarile cutanate in vivo. Astfel, in acest sens, se pot efectua de catre medicul alergolog testari cutanate prick la aeroalergeni si alergeni alimentari si de asemenea testari cutanate patch la alimente.

Tratamentul in dermatita atopica:

Tratamentul dermatitei atopice cuprinde evitarea factorilor declansatori ai leziunilor, controlarea pruritului, suprimarea inflamatiei, refacerea barierei cutanate. Principalele componente ale terapiei topice in dermatita atopica sunt : emolientele, dermatocorticoizii, inhibitorii de calcineurina.

Mijloacele sistemice de tratament includ agentii imunomodulatori, corticoterapia sistemica, antihistaminicele, fototerapia si sunt folosite in cazuri atent selectate de dermatita atopica (severe, refractare la tratamente topice, etc).

Preventie in dermatita atopica

Daca vorbim despre regulile de igiena care se aplica in cazul micutilor cu dermatita atopica, amintim ca baia este de preferat sa fie cat mai scurta si nici intr-un caz zilnica, pentru ca asta ar incuraja aparitia eruptiilor si indepartarea bacteriilor bune de pe suprafata pielii.

  1.  Se va evita apa fierbinte, temperatura ideala fiind de 37° Celsius.
  2. Este bine sa se utilizeze sapunuri sau geluri de dus din game cosmetice fara parfum, conservanti, coloranti artificiali sau alte ingrediente nocive. Dupa baie, pielea trebuie tamponata usor, nu frecata cu prosoape aspre.
  3. Hidratarea pielii se va face imediat dupa baie. De asemenea, se va utiliza o crema sau un balsam din aceleasi game dermatocosmetice speciale.
  4. Micutul va fi imbracat cu hainute din bumbac, se vor evita cele din lana, tesaturile aspre sau cele sintetice. Acestea vor fi spalate cu detergenti speciali hipoalergenici, fara balsam, la temperaturi ridicate,  si vor fi clatite suplimentar.
  5. La schimbarea scutecelor este bine ca micutul sa fie spalat la chiuveta si sa se utilizeze cat mai rar servetelele umede, dezinfectante. Cand se folosesc, acestea trebuie sa fie fara alcool, parabeni, parfumuri si diverse alte componente chimice iritante sau alergizante.
  6. Nu aglomerati camera micutilor cu piese de mobilier fara o utilitate evidenta si nu il inconjurati de jucarii din plus.

Dr. Alina Mara

Dr. Alina Mara, Consultatie alergologie Sibiu, medic alergolog, testare alergologica, tratare boli alergologice, astm bronsic, rinita alergica, consultatii, Policlinica Astra Sibiu

DR. MARA ALINA
medic specialist alergologie si imunologie clinica

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel . 0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite de alergologie cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Ochiul rosu

Ochiul rosu – este un termen general folosit atunci cand vasele de sange de la nivel ocular sunt dilatate sau in cazul prezentei sangelui la nivel subconjunctival. Iata mai jos cateva dintre afectiunile care pot reprezenta o cauza pentru hiperemia conjunctivala:

Conjunctivita

Conjunctivita reprezinta inflamatia conjunctivei (foita transparenta care acopera sclera – albul ochiului si partea posterioara a pleoapelor). Aceasta poate fi bacteriana, virala sau alergica. In conjunctivita bacteriana, pe langa hiperemie (roseata) conjunctivala, apar si alte acuze: secretie conjunctivala mucopurulenta, cu aglutinarea (lipirea) genelor, jena oculara, senzatie de corp strain, edem al pleoapelor, lacrimare usoara.

Spre deosebire de conjunctivita bacteriana, in conjunctivita virala secretia este seroasa, pacientul prezinta senzatie de arsura oculara, lacrimare, adenopatie preauriculara, edem palpebral, uneori prurit (mancarime). Apare frecvent in colectivitati, fiind foarte contagioasa.

In cazul conjunctivitelor bacteriene si virale, este foarte importanta respectarea regulilor de igiena personala pentru a preveni raspandirea infectiei. Unele dintre ele sunt autolimitante, altele necesita tratament cu antibiotic local.

Conjunctivita alergica apare la persoane cu teren atopic (istoric de rinita alergica) si nu numai. Simptomul cel mai suparator pentru pacient este pruritul ocular, alaturi de secretie apoasa, hiperemie conjunctivala, edem palpebral. Tratamentul se face, in functie de gravitate, cu lacrimi artificiale fara conservanti, picaturi cu antihistaminice si corticosteroizi.

Blefarita

Blefarita reprezinta inflamatia marginii libere a pleoapelor, afectand baza genelor sau orificiile prin care se elimina secretia lipidica lacrimala. Pacientul prezinta cruste asemanatoare cu matreata la nivelul bazei genelor, senzatie de corp strain si de arsura oculara. Tratamentul consta in igiena riguroasa a pleoapelor, comprese sterile caldute, unguente antiinflamatorii si antibiotice aplicate local.

Glaucomul

Glaucomul afecteaza nervul optic, provocand leziuni ireversibile ale fibrelor nervoase. Atacul de glaucom se produce atunci cand presiunea intraoculara atinge valori foarte mari prin obstruarea drenarii lichidului din camera anterioara a ochiului. Pacientul prezinta scaderea vederii, durere oculara severa, hiperemie conjunctivala intensa, cefalee, halouri in jurul surselor luminoase, greata, varsaturi. Aceasta conditie este o urgenta medicala deoarece pacientul isi poate pierde vederea fara tratament instituit imediat.

Iridociclita

Iridociclita reprezinta inflamatia portiunii anterioare a ochiului (iris si corp ciliar). Aceasta poate fi de cauza infectioasa (infectii oculare sau extraoculare), alergica, post-traumatica, asociata cu boli de sistem (sarcoidoza, artrita reumatoida, poliartrita, spondilita anchilopoetica) sau idiopatica atunci cand nu se cunoaste cauza. Pe langa hiperemia conjunctivala, pacientul prezinta durere oculara, sensibilitate la lumina, scaderea vederii variabila, lacrimare. Foarte importanta este depistarea cauzei si instituirea tratamentului pentru a preveni recidiva si aparitia complicatiilor – cataracta, glaucom, dezlipire de retina.

Keratitele

Keratitele sunt afectiuni care ameninta prognosticul vizual prin modificarile corneene care pot implica axul vizual. Keratita reprezinta inflamatia corneei si poate fi de natura infectioasa (virala, bacteriana, fungica, parazitara) sau noninfectioasa. Simptomele intalnite la pacientul cu keratita sunt: fotofobie (sensibilitate la lumina), durere oculara, scaderea acuitatii vizuale, hiperemie conjunctivala, hiperlacrimare insotite sau nu de secretie mucopurulenta sau seroasa. In prezenta acestora pacientul trebuie sa se adreseze de urgenta medicului oftalmolog.

De asemenea exista si alte afectiuni corneene care pot determina ochi rosu: eroziunea corneana, corpul strain cornean. Atitudinea potrivita este prezentarea de urgenta la medic pentru extragerea corpului strain cornean si tratamentul adecvat.

Preventie: pentru a preveni eroziunile corneene si patrunderea corpilor straini intraocular este necesar sa purtam ochelari de protectie de fiecare data cand suntem implicati in activitati cu risc de accidentare (gradinarit, manipularea flexului, etc).

Hemoragia subconjunctivala 

Hemoragia subconjunctivala se observa ca o pata rosie la nivel ocular. Nu este dureroasa, poate aparea spontan sau posttraumatic. Hemoragiile repetate pot ascunde anumite afectiuni sistemice (diabet zaharat, hipertensiune arteriala), de aceea acesti pacienti trebuie sa se prezinte la medic. Hemoragia subconjunctivala se resoarbe fara tratament.

Pe langa aceste afectiuni, inrosirea ochiului poate fi cauzata si de oboseala excesiva, lucrul indelungat in fata calculatorului, expunerea la diversi iritanti (praf, fum de tigara, poluare, substante chimice).

Lentile de contact

In cazul persoanelor purtatoare de lentile de contact, atunci cand se constata inrosirea ochiului, trebuie indepartata lentila si curatata. Daca roseata persista, se va intrerupe portul lentilelor de contact pentru una-doua zile. In cazul in care apar si alte simptome (scadere de vedere, secretii, durere, lacrimare) sau roseata nu dispare, pacientul trebuie sa se adreseze medicului oftalmolog pentru un examen complet.

Cu toate ca roseata oculara poate sa apara in foarte multe afectiuni benigne, care nu dau complicatii oculare, in prezenta durerii oculare, a scaderii de vedere si a altor simptome generale, este indicat un consult de specialitate. De cele mai multe ori, un consult efectuat la timp, intr-un stadiu cat mai incipient al bolii, previne aparitia complicatiilor, uneori ireversibile.

DR. AGAPE VIOLETA
medic specialist oftalmologie

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel . 0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite in baza biletului de trimitere de la medicul de familie !

Importanta analizelor de laborator

          Analizele de laborator sunt instrumentele pe care medicii le folosesc in preventia si diagnosticarea bolilor. Ele furnizeaza informatii importante despre starea de sanatate a pacientilor. Chiar si un minim bilant de analize (care poate sa cuprinda: Hemoleucograma; VSH; TGO; TGP; uree; creatinina; colesterol total; trigliceride; HDL-colesterol; LDL-colesterol; glicemie; examen coproparazitologic; examen complet de urina, sideremie, calciu total, magneziu) poate depista boli precum anemii, leucemii, poliglobulii, alergii, parazitoze, infectii, diabet zaharat, boli hepatice, boli renale, boli reumatismale, dislipidemii. De aceea este necesar ca macar o data pe an sa solicitati medicului dumneavoastra efectuarea unor analize de laborator adaptate binenteles varstei, sexului si factorilor de risc ai dumneavoastra.

Depistate la timp, unele boli pot fi vindecate, iar altora le poate fi stopata evolutia complicatiilor.

Exista boli cu manifestari ”nu prea zgomotoase”, cu simptome care pot fi trecute usor cu vederea, dar care pot influenta negativ viata dumneavoastra (diabetul zaharat si bolile oncologice). Aceste boli pot fi depistate cu ajutorul unor analize de sange, cum ar fi glicemia, hemoglobina glicozilata, in cazul diabetului si markerii tumorali, in cazul bolilor oncologice.

Progresul medicinei si al tehnicilor de laborator a facut ca, in momentul de fata sa avem la dispozitie o multitudine de analize de laborator cu ajutorul carora sa diagnosticam boli, uneori chiar inainte de aparitia simptomelor evidente.

Printre analizele de laborator de care dispunem enumeram:

– analize biochimice : studiaza compozitia biochimica a produselor biologice. Aceste analize pot depista boli precum diabet zaharat, dislipidemii, carente nutritionale, boli hepatice, boli endocrine, guta, boli renale;

– analize hematologice : examineaza numarul leucocitelor, hematiilor, numarul trombocitelor, hemoglobina, hematocritul, indici eritrocitari, formula leucocitara. Cu ajutorul acestor analize putem afla informatii despre eventuale anemii, leucemii, intoxicatii sau infectii;

– analize microbiologice : sunt utile in identificarea microbilor si deci a bolilor infectioase. Completarea identificarii agentului infectios cu analiza antibiogramei, ne poate oferi relatii despre tratamentul cel mai eficient cu care putem actiona;

– analize parazitologice : determina prezenta parazitilor in organism (Giardia, oxiuri, tenia, etc.)

– analize micologice : cerceteaza prezenta ciupercilor in produse biologice;

– analize imunologice : pun in evidenta reactia organismului de a produce anticorpi impotriva unui anumit antigen care poate fi parazit, virus, bacterie;

– analize toxicologice : analizeaza prezenta substantelor toxice in organism (metale, droguri, etc.)

– analize genetice : pot determina bolile genetice (sindrom Down, etc.)

– analize citologice : consta in examinarea microscopica a produselor biologice pentru a decela prezenta unor celule anormale;

Sanatatea este unul din lucrurile pe care le apreciem dupa ce nu le mai avem. Ar fi bine sa fim mai preocupati de pastrarea sanatatii noastre si sa nu amanam sub nicio forma un consult la medic si efectuarea unor analize de laborator pentru o viata mai lunga si linistita.

DR. GINDILA LOREDANA
medic specialist medicina generala

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel . 0269.206.204, 0269.233.016

 

Cand este necesar consultul ginecologic?

Conform statisticilor, consultul ginecologic este, neglijat de o mare parte dintre femei, iar acest lucru poate determina agravarea unor probleme de sanatate initial banale si in timp pot aparea complicatii severe ca  infertilitate, transmiterea unor boli sexuale sau chiar cancer.

Importanta consultului giceologic anual

Chiar daca in majoritatea cazurilor testul papanicolau nu este necesar dupa varsta de 30 de ani, este recomandat ca toate femeile sa beneficieze de un examen pelvin anual pentru a se depista eventualele infectii sau modificari anormale care se pot manifesta la nivelul aparatului genital. Daca testul efectuat pentru a detecta prezenta HPV (human papilloma virus) a fost negativ, nu inseamna ca trebuie sa renuntati la consultul ginecologic anual.

Cu fiecare partener sexual nou, riscul de a dezvolta HPV creste cu 15%. Acest lucru inseamna ca avand parteneri multipli, sansele a manifesta HPV cresc substantial. Specialistii recomanda femeilor care sufera de HIV sau de alte boli si in conditiile in care imunitatea organismului este compromisa, sa faca anual, frotiul papanicolau.

In cazul in care cancerul de col uterin este depistat la timp, se poate interveni pentru eradicarea lui. Studiile au confirmat ca majoritatea femeilor diagnosticate cu acest tip de cancer nu au realizat testul papanicolau (sau testul citologic) intr-o perioada de cinci ani sau chiar mai indelungata. Din pacate, in majoritatea cazurilor, cancerul de col uterin se afla intr-un stadiu avansat atunci cand este diagnosticat.

Cand trebuie sa mergem la un consult ginecologic?

Examenul anual pelvin nu este singurul motiv pentru care o femeie trebuie sa consulte medicul ginecolog.

Este important consultul la medicul ginecolog daca se manifesta urmatoarele simptome:

  • scurgeri vaginale anormale sau persistente
  • sangerare intre ciclurile menstruale normale
  • sangerare dupa actul sexual.
  • dureri pelvine sau crampe menstruale atat de severe incat pot perturba desfasurarea normala a activitatilor zilnice, chiar si pentru cateva zile pe luna
  • sangerari anormale sau abundente in timpul menstruatiei (cele care necesita schimbarea tampoanelor la fiecare doua-trei ore)
  • prezenta oricarei scurgeri neobisnuite, mancarime, durere, inflamatie existente la nivelul vaginului sau in partea inferioara a abdomenului.

Oricare dintre manifestarile de mai sus pot indica o infectie vaginala sau o boala cu transmitere sexuala care ar putea afecta fertilitatea unei femei.

Acestea ar putea indica si boli cum ar fi:

  • endometrioza
  • boala inflamatorie pelvina
  • infertilitate

De asemenea, este recomandat ca medicul ginecolog sa mai fie consultat si in cazul in care o femeie:

  • isi planifica o sarcina
  • presupune ca este deja insarcinata, pentru a urmari evolutia acesteia si a contribui la nasterea unui copil sanatos
  • considera ca ar putea avea o infectie a aparatului genital sau in cazul in care aceasta are un partener diagnosticat cu o boala cu transmitere sexuala
  • a suferit de boli cu transmitere sexuala
  • are o mama sau sora care au dezvoltat cancer de san inainte de menopauza.

Este foarte important pentru orice persoana de sex feminin sa mearga la cabinetul unui specialist in cazul in care observa orice fel de modificare si la nivelul sanilor (noduli, portiuni intarite, modificari ale pielii, retragere recenta a mameloanelor, scurgeri anormale, schimbari la nivelul marimii sau formei sanului, dureri, disconfort, sensibilitate la atingere, etc.).

 

                                                                      DR. MOSTAFA ISMAIL

                                                      medic specialist obstetrica-ginecologie

        Consultatii la sediul de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1 si Matei Millo, bloc 16, parter

                                                 Programari la tel . 0269.206.204, 0269.233.016

Urticaria

Cat de periculoasa este?

Urticaria este o reactie cutanata plurifactoriala, caracterizata printr-o eruptie, formata din papule (ridicaturi), de diverse dimensiuni si forme, de obicei bine circumscrise, roz-rosii, pruriginoase, uneori insotite de umflatura a pielii sau a anumitor organe (angioedem). Aceste leziuni sunt fugace,  pot sa dispara in minute sau ore de la locul initial si pot sa reapara in alte locuri. Din cauza simptomelor deranjante calitatea vietii pacientilor este afectata (semnificativ in formele cronice).

Cand durata simptomelor depaseste 6 saptamani vorbim despre urticarie cronica. Urticaria acuta este mai frecventa la copil si adultul tanar, in timp ce adultii fac mai des forme cronice. De-a lungul vietii 10-20% din populatie dezvolta un episod de urticarie acuta.

Care sunt factorii care declanseaza aparitia urticariei?

Factorii care determina aparitia urticariei pot fi variati:

  • alimentari – principalii alergeni sunt: nucile, alunele, ciocolata, pestele si fructele de mare, laptele, rosiile, ouale, capsunile proaspete, ciresele, unele fructe exotice, soia;
  • aeroalergeni – polenul, praful de casa, parul de animale;
  • medicamentosi – cele mai intalnite fiind la: antiinflamatoarele nesteroidiene si antibiotice, insulina, substanta de contrast.
  • intepaturile de insecte;
  • colorantii si conservantii alimentari
  • substantele chimice – pot patrunde in organism sub forma de medicamente sau prin contact direct cu acestea. Frecvente sunt si reactiile de contact la cataramele meta­lice, la cercei, la nasturi, blanuri, piele, parfumuri.
  • Infectiile virale, incepand cu raceli banale, dar si in caz de infectii cu virus C sau B, infectii herpetice etc,
  • Infectiile bacteriene – frecvente fiind la nivelul stomacului ( Helicobacter pylory) sau dentare;
  • Infectiile parazitare;
  • transfuziile de sange, vaccinurile;
  • latexul;
  • factorii fizici – prin grataj, la contact cu frigul, la radiatiile solare, la presiune, in caz de haine stramte, curea sau pantofi stramti;
  • bolile sistemice – bolile autoimune reumatice, tiroiditele, neoplaziile.
  • stresul – la persoanele emotive, anxioase.

Tratament si profilaxie

Urticaria acuta remite de obicei in cateva zile cu ajutorul masurilor de profilaxie si tratament simptomatic, cu conditia identificarii si eliminarii factorului declansator.

Urticaria devine periculoasa in momentul in care este amanata prezentarea la medic si pacientul nu beneficiaza de tratament corespunzator trecand astfel de la forma acuta la cronica de urticarie, complicand posibilitatile de control prin tratament si cu afectarea in consecinta a calitatii vietii. De asemenea periculoasa este si asocierea dintre urticarie acuta cu angioedem ( umflare rapida si dramatica a pielii, limbii, buzelor, pleoapelor, gatului) care poate vira spre soc anafilactic,  situatie amenintatoare de viata care impune orientarea rapida spre un serviciu medical de urgenta, cu asigurarea unui tratament salvator asistat medical.

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antihistaminice, glucocorticosteroizi administrati oral/intravenos/ intramuscular/local, antileucotriene. Administrarea de agenti biologici (omalizumab) sau imunosupresoare (metotrexat) este recomandata pacientilor cu urticarie cronica.

Prognostic

Prognosticul in urticaria acuta este bun in special daca se instituie precoce tratament medical corespunzator. In cele mai multe cazuri leziunile remit in cateva zile.  In cazul urticariei cronice prognosticul este imprevizibil si depinde in mare masura de boala de fond care intretine/declanseaza urticaria, de individualitatea raspunsului terapeutic si complianta pacientului, la masurile de profilaxie si la tratamentul recomandat de catre medicul specialist. Urticaria cronica se poate remite in cateva luni insa la anumiti pacienti poate persista chiar ani influentand calitatea vietii pacientului.

Dr. Alina Mara

Dr. Alina Mara, Consultatie alergologie Sibiu, medic alergolog, testare alergologica, tratare boli alergologice, astm bronsic, rinita alergica, consultatii, Policlinica Astra Sibiu

DR. MARA ALINA
medic specialist alergologie si imunologie clinica

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel . 0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite de alergologie cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Infectiile urinare

Introducere
Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie care afecteaza vezica urinara, rinichii sau uretra. Infectiile urinare nu tin cont de varsta si pot aparea la ambele sexe.
Cea mai frecventa infectie de tract urinar este a vezicii urinare (cistita).
Femeile sunt cele mai predispuse la infectiile urinare, datorita uretrei scurte care favorizeaza patrunderea bacteriilor. Barbatii tineri sunt rareori afectati de infectii urinare, in schimb, barbatii peste 50 ani, cu afectiuni ale prostatei, sunt mai expusi riscului de aparitie a infectiei.
In mod obisnuit cauzele acestor infectii sunt datorate bacteriilor care patrund in uretra si urca in tractul urinar. Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale, reprezinta cea mai comuna sursa de infectie a tractului urinar.

Cauze
Exista o multitudine de cauze care pot determina aparitia infectiilor urinare. Cea mai frecventa este infectarea cu Escherichia Coli (bacterie care se afla in mod normal la nivelul colonului si anusului) in 80% din cazuri. Alte bacterii ce pot provoca o infectie a tractului urinar sunt: Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Proteus, Staphylococcus.
Apar mai probabil in prezenta constipatiei cronice, a activitatii sexuale exuberante, a consumului redus de lichide, a igienei precare (stergerea sau spalarea dinspre anus spre uretra, folosirea unei lenjerii intime prea stramte, din materiale sintetice, folosirea lenjeriei tip tanga).
Aparitia cistitei mai este favorizata si de prezenta diabetului, a pietrelor la rinichi si a nivelului scazut de estrogen, astfel incat organismul nu poate lupta eficient impotriva bacteriilor.

Simptome
Simptomele unei infectii ale tractului urinar variaza in functie de localizare. Acestea sunt:
 usturime sau dureri in timpul sau dupa urinare;
 urinari frecvente cu cantitati mici de urina;
 sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului;
 senzatia de urina fierbinte;
 urina tulbure sau urat mirositoare;
 prezenta sangelui in urina;
 durere in flanc sau zona lombara;
 frisoane si febra;
 greturi si varsaturi.

Cum se pune diagnosticul de infectie urinara
Diagnosticul se pune pe baza discutiei cu pacientul si a probelor de urina. Sumarul de urina si urocultura sunt cele mai frecvente analize medicale pentru investigarea ITU.
Urocultura poate identifica bacteria responsabila de producerea ITU. Pentru aceasta, urina se recolteaza in anumite conditii – in recipient steril din mijlocul jetului de urina in urma spalarii zonei genitale si este important sa fie din prima urina de dimineata. Antibiograma testeaza sensibilitatea bacteriei la antibiotic.
O alta investigatie importanta este ecografia abdominala, mai ales in identificarea altor cauze, cum ar fi litiaza urinara. De asemenea analizele de sange pot sugera prezenta unei infectii in organism. Mai multe investigatii pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau infectia poate fi complicata prin prezenta diabetului, litiazei renale (piatra la rinichi), marirea prostatei sau alte afectiuni.

Complicatii
La adultul sanatos cistita este rareori severa, dar ITU pot determina lezarea rinichiului (pielonefrita) punand viata in pericol daca nu sunt tratate prompt.

Tratament
Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orala. Perioada de tratament depinde de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), sex, varsta, precum si de prezenta anumitor conditii ce favorizeaza complicatiile cum ar fi diabetul, probleme ale prostatei si sarcina.

Cum putem preveni o infectie de tract urinar
 consumarea unei cantitati corespunzatoare de lichide (apa, ceai);
 o alimentatie bogata in fructe si legume;
 evacuarea cat mai des a continutului vezicii urinare;
 acordarea unei atentii deosebite a igienei intime;
 urinarea imediat dupa contactul sexual, pentru a elimina eventualele bacterii.

Concluzii
La aparitia primelor simptome ale unei infectii urinare nu le tratati cu indiferenta, adresati-va medicului pentru stabilirea diagnosticului, recomandarea investigatiilor necesare si a tratamentului corespunzator.
ITU trebuie tratata corect, deoarece tratamentele la intamplare pot duce la complicatii.
Nu utilizati antibiotice fara recomandarea medicului, deoarece folosirea nejustificata determina o crestere a rezistentei la antibiotice, facand dificil tratamentul ulterior al ITU sau al altor infectii.

Dragi pacienti, nu frigul este responsabil de aparitia infectiilor urinare, ele au intotdeauna o cauza microbiana.

Dr. Doina Arcomita

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

POLICLINICA ASTRA, Sibiu, la sediul nostru de pe str. Gr. Alexandrescu nr.1
Programari la tel . 0269.206.204, 0269.233.016
Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !

Depresia – Neputinta de a te inveseli pur si simplu

Atunci cand oamenii trec printr-un moment mai dificil, cei din jurul lor adora sa le spuna sa incerce sa fie un pic mai veseli. Faptul ca te-ai distrat la un film cu o saptamana in urma sau ca ai ras cand ai fost la o cafea cu o prietena, asta inseamna in ochii oamenilor ca esti capabil de fericire, daca te straduiesti putin.
In general, oamenilor le este un pic teama de bolile ce au legatura cu sanatatea mentala si din aceasta cauza ii indeparteaza pe cei care se confrunta cu astfel de probleme: daca oamenii deprimati nu exista, nu exista nici depresia.
Se spune deseori ca depresia este ostare de tristete, care la randul ei, tristetea este o emotie cu care toti facem cunostinta la un moment dat in viata. In cazul depresiei insa, aceasta apare in afara oricarui context.
Oamenii care sufera de depresie, se simt singuri, nelinistiti si fara valoare. Pentru a putea evita izolarea, adesea, isi pun o masca, se prefac ca sunt veseli, pentru ca ceilalti sa nu se indeparteze si mai mult. Cei din jurul persoanelor care sufera de depresie, transforma depresia intr-un joc: ”e doar in capul tau”, cand de fapt aceasta este o stare fizica si biochimica extrem de reala. Nu se inventeaza depresii de dragul atentiei, cum multi dintre noi am putea crede. Cine ar avea nevoie de o atentie care consta in oameni care fac glume pe seama ta sau iti spun sa te gandesti la ceva placut ca sa te simti mai bine?
Solutia in astfel de situatie este apelarea la consiliere si/sau psihoterapie, cu un profesionist, o persoana impartiala care are experienta si care ajuta oamenii sa isi dea seama ce se ascunde in spatele bolii. Tot psihoterapeutul ajuta la dezvoltarea unor aptitudini de supravietuire si la rezolvarea unor probleme din trecut.
Nu este usor sa recunosti ca suferi de depresie si nu este usor nici sa te decizi sa faci ceva in aceasta privinta. Vorbim despre un proces ce poate dura ani de zile si care implica ajutor din partea medicilor, a familiei, a prietenilor. E infricosator sa mergi la un psihoterapeut si sa vorbesti despre problemele cu care te confrunti, dar merita, constientizand ca nu esti singur, ca existasi alte persoane ce au probleme similare cu ale tale, ca poti fi ajutat.
Poate fi intimidant sa vorbesti deschis despre problemele tale, dar poti oricand sa alegi sa-ti schimbi viata, apeland la un specialist.

PS. PIRINGER-SERBAN ANDA
psihoterapeut

Cum tratam arsurile solare?

Arsurile solare, in special cele din copilarie, reprezinta una dintre principalele cauze de dezvoltare a cancerelor cutanate. Pielea se poate arde usor daca este expusa prea mult la soare fara o protectie adecvata, reprezentata de haine si creme cu factor de protectie solara.  

Este mai important sa prevenim efectele neplacute de descuamare, inrosire a pielii si senzatie de usturime date de soare, decat sa le tratam.

Cu toate acestea daca arsura solara s-a produs, este important sa luati masuri de indata ce observati ca pielea se inroseste. Pot trece pana la 12-24 de ore pana cand sa apara efectul complet al expunerii la soare la nivelul pielii. Astfel, ceea ce astazi pare o piele “usor roz”, maine dimineata poate fi o piele “arsa” de soare.

Iata cateva remedii pentru a sprijinii vindecarea si calmarea pielii iritate:

Primul lucru pe care ar trebui sa-l faceti este sa opriti expunerea la soare.

Faceti dusuri racoritoare si frecvente. Acestea usureza disconfortul. De indata ce iesiti din dus stergeti bland pielea, lasand putina apa pe suprafata acesteia.  

Aplicati o crema hidratanta. Aceasta ajuta la mentinerea apei in piele si calmeaza. Crema hidratanta poate contine aloe vera sau soia, cu proprietati antiinflamatoare si antioxidante.  Daca o anumita zona este foarte afectata si prezinta durere si tumefactie se poate aplica o crema cu hidrocortizon pe care o puteti cumpara fara prescriptie medicala.  

Nu aplicati vaselina, unt sau alte produse pe baza de ulei. Acestea pot bloca porii astfel incat caldura si transpiratia nu pot fi eliminate, ceea ce poate duce la infectie.

Se poate lua in considerare administrarea aspirinei sau ibuprofenului pentru a ajuta la reducerea senzatiei de disconfort, a edemului (umflarea pielii) si a eritemului pielii.

Consumati apa suplimentar. Arsura solara accentueaza vascularizatia la nivelul pielii si priveaza restul organismului de fluide. Consumul suplimentar de apa atunci cand pielea este arsa de soare ajuta la prevenirea deshidratarii.

Daca s-au format vezicule, lasati-le sa se vindece, nu le rupeti! Daca apar vezicule pe suprafata pielii inseamna ca aveti o arsura solara de gradul doi. Nu trebuie sa le indepartati, deoarece veziculele formate protejeaza de infectie si sustine pielea sa se vindece. Daca s-au spart, curatati zona cu blandete cu apa si sapun delicat, apoi aplicati o crema antibacteriana.

Acordati o grija deosebita pentru a proteja pielea afectata de soare, in timp ce se vindeca! In timp ce pielea se decojeste, continuati sa folositi crema hidratanta. Purtati haine care acopera pielea. Tesaturile foarte dese sunt potrivite. Cand puneti tesatura in lumina puternica, nu ar trebui sa vedeti nici o lumina care sa treaca prin ea.

Desi poate parea o conditie temporara, arsura solara – rezultat al expunerii intensive a pielii la razele ultraviolete (UV) ale soarelui – poate provoca leziuni pe termen lung ale pielii. Acest prejudiciu mareste riscul unei persoane de a dobandi cancer de piele, dar si o multitudine de leziuni cutanate precanceroase care apar odata cu inaintarea in varsta, cu predilectie la nivelul fetei.

In cazul in care observati aparitia unei noi formatiuni cutanate, in special hiperpigmente sau modificarea unei leziuni cutanate preexistente dupa un sezon estival si nu numai, nu ezitati sa va prezentati medicului dermatolog. Prin examinare dermatoscopica medicul dermatolog poate detecta formatiuni cutanate potential periculoase si astfel poate elabora un plan terapeutic in concordanta cu severitatea afectiunii.

Dr. Izabela Bahnean

DR. BAHNEAN IZABELA
medic specialist dermato-venerologie

Cauze frecvente de transaminaze crescute

In practica medicala de zi cu zi suntem pusi, deseori, in fata unui pacient cu citoliza. Acest lucru se datoreaza faptului ca transaminazele sunt analize de laborator care se efectueaza uzual.

Ce sunt transaminazele?

Transaminazele sunt enzime care au originea in special in ficat, dar si in alte tesuturi cum sunt – muschii scheletului, ai inimii, creier si rinichi. Acestea sunt TGO (AST) si TGP (ALT). Valorile normale trebuie sa se mentina sub 40 UI/l, cu mentiunea ca pot exista valori diferite, in functie de laboratorul la care se lucreaza analizele. Pot fi crescute intr-o serie de afectiuni hepatice si extrahepatice.

Este necesar sa se faca investigatii in situatia in care cresterea transaminazelor este persistenta, daca valoarea cresterii este mai mare de doua ori normalul sau daca se insoteste de simptome sau alte analize modificate.

O  crestere usoara a transaminazelor, nu reprezinta neaparat o boala de ficat; pentru siguranta, se recomanda un regim fara alcool, toxice, medicamente, efort, si repetarea analizei peste 2 – 4 saptamani. Daca si in aceasta situatie transaminazele raman crescute, trebuie cautata cauza acestei cresteri prin explorari suplimentare.

Cresterea cronica a transaminazelor se defineste atunci cand valorile acestora depasesc de doua ori valoarea normala, la cel putin doua determinari, pe o perioada de minim 6 luni. Transaminazele pot fi crescute si trecator, chiar din cauza unui efort fizic intens sau prelungit.

Posibile cauze de crestere a valorii transaminazelor

TGP-ul este specifica ficatului, deci cresterea ei se asociaza de obicei cu boli de ficat. Valoarea acesteia poate sa fie crescuta deseori in asociere cu TGO in cazul afectarii ficatului. Cele mai frecvente cauze de afectare hepatica sunt

  • Hepatitele acute virale, alcoolice sau toxice – valorile transaminazelor cresc de peste 10 ori fata de normal;
  • Hepatitele cronice virale sau autoimune – valorile transaminazelor cresc de obicei intre 2 – 5 ori peste normal;
  • Boala hepatica de cauza alcoolica;
  • Steatoza si steatohepatita nonalcoolica (incarcarea ficatului cu grasime care nu este de cauza alcoolica – in obezitate, diabet zaharat, dislipidemie);
  • Ciroza hepatica de orice cauza (virala, alcoolica, autoimuna, medicamentoasa, etc);
  • Cancerul hepatic;
  • Unele medicamente (multe) pot duce la cresterea transaminazelor: paracetamol, statine, antidepresive, amiodarona, etc.

Transaminaze crescute de cauza extrahepatica sunt:

  • Hemoliza (distrugerea globulelor rosii);
  • Boli ale musculaturii scheletice;
  • Polimiozita;
  • Traumatisme musculare;
  • Efortul prelungit regulat;
  • Afectiuni tiroidiene (hipo, hipertiroidie);
  • Enteropatia glutenica (boala celiaca);
  • Alimentatia parenterala (hranirea prin perfuzii);
  • Cresterea transaminazelor la omul sanatos.

Nivelul crescut al transaminazelor nu se coreleaza cu prognosticul bolii. De exemplu, in hepatita A transaminazele pot fi foarte crescute, dar aceasta boala are de obicei o evolutie buna. Pacientii cu hepatita C au nivele moderat crescute ale transaminazelor dar boala duce deseori la hepatita cronica si la ciroza hepatica.

Interpretarea citolizei trebuie facuta de catre un medic in contextul tuturor analizelor si manifestarilor clinice.

Pentru ca transaminazele sa revina la normal trebuie tratata cauza.

DR. ARCOMITA DOINA
medic specialist medicina interna

Consultatii gratuite medicina interna cu bilet de trimitere de la medicul de familie !